Mining și taxe: ce să înregistrați și de ce evidența este partea grea

Citiți mai întâi asta

Acesta nu este un sfat fiscal și nici nu poate fi. Regulile, cotele, pragurile și definițiile diferă de la o țară la alta și se schimbă, iar modul în care se aplică depinde de fapte despre dumneavoastră pe care un articol nu le poate cunoaște. Ce poate face este să descrie forma întrebării, astfel încât, atunci când vă așezați cu cineva calificat, să veniți cu evidențele potrivite, nu cu un an de presupuneri.

Singurul sfat cu adevărat universal din acest articol este la final: începeți să țineți evidența acum, nu în sezonul declarațiilor, pentru că informațiile de care aveți nevoie sunt ușor de colectat pe măsură ce se întâmplă și aproape imposibil de reconstituit ulterior.

Două momente, nu unul

Aproape orice sistem fiscal care s-a ocupat de mining îl tratează ca pe două evenimente separate, iar confundarea lor este cea mai frecventă greșeală a minerilor.

Primul este momentul în care monedele sosesc și devin ale dumneavoastră. Majoritatea sistemelor îl tratează ca venit, măsurat după cât valorau monedele în moneda dumneavoastră națională în acel moment. Al doilea este momentul în care ulterior le vindeți, le schimbați sau le cheltuiți. Acesta este un eveniment separat, iar acolo contează diferența dintre ce obțineți și valoarea monedelor la momentul primirii.

Păstrarea lor, oricât de mult, nu este de obicei un eveniment în sine. Contează nu mișcarea prețului cât le dețineți, ci ce faceți la fiecare capăt.

De ce evidența este mai grea decât regula

Regula încape într-o propoziție. Aplicarea ei nu, iar motivul este programul de plăți.

Un pool care plătește în fiecare oră generează un eveniment de primire de fiecare dată când vă plătește. Pe un an sunt mii de evenimente, fiecare având nevoie de valoarea acelei sume anume, a acelei monede anume, la acea oră anume, în moneda dumneavoastră. Nimeni nu reconstituie asta în aprilie din memorie, iar folosirea unui singur preț pentru tot anul este greșită și evident greșită pentru oricine verifică.

Acesta este argumentul practic pentru a colecta pe parcurs și motivul pentru care există instrumente pentru asta. Orice ați folosi, are nevoie de aceleași date de intrare, și toate sunt disponibile în momentul în care se întâmplă.

Ce să păstrați

Pentru fiecare plată primită:

• Data și ora la care a sosit.
• Suma și moneda.
• Cât valora acea sumă în moneda dumneavoastră națională în acel moment.
• ID-ul tranzacției și adresa wallet-ului în care a ajuns.

Și separat, pentru anul întreg:

• Cât ați plătit pe hardware și când.
• Electricitatea atribuibilă mining-ului, mult mai ușor de justificat dacă rig-urile au propriul contor.
• Taxele pool-ului și orice dev fee al minerului, ambele scăzute din ce vi s-a creditat.
• Fiecare vânzare, schimb sau cheltuire ulterioară a monedelor minate, cu aceleași câmpuri ca mai sus.

De unde vin aceste cifre aici

Pagina Plăți listează fiecare plată cu ora, suma și ID-ul tranzacției, iar dashboard-ul conține același istoric per worker. API-ul public oferă aceleași înregistrări, calea practică pentru oricine are destule plăți încât copierea manuală să nu mai fie rezonabilă, iar referința API documentează endpoint-urile și câmpurile lor.

Singura cifră pe care pool-ul nu o deține este prețul în moneda dumneavoastră națională la momentul fiecărei plăți. Aceasta vine din sursa de prețuri pe care o stabiliți împreună cu contabilul, aplicată consecvent. Consecvența contează mai mult decât sursa aleasă: schimbarea ei la mijlocul anului este ce se explică greu.

Hobby sau afacere

Majoritatea sistemelor fac diferența între mining ca activitate personală și mining ca afacere, iar diferența schimbă atât ce datorați, cât și ce puteți deduce. Unde se trage linia variază, dar întrebările puse sunt vizibil asemănătoare: cât de organizată este activitatea, câți bani sunt în joc, este condusă într-un mod care pare menit să aducă profit, cât din timpul dumneavoastră ocupă.

Două exemple, oferite ca exemple, nu ca listă. Statele Unite impozitează monedele minate ca venit obișnuit la valoarea lor la primire și tratează activitatea ca activitate independentă atunci când aceasta se ridică la nivelul unei afaceri și nu al unui hobby, ceea ce aduce un impozit suplimentar propriu. Regatul Unit întreabă dacă activitatea se ridică măcar la nivelul unei activități comerciale, folosind teste consacrate; acolo unde nu, valoarea a ceea ce ați primit este totuși impozabilă ca venit divers, iar înstrăinările ulterioare sunt analizate din nou separat.

Tiparul din ambele, și din majoritatea celorlalte, este că o operațiune mai mare și mai deliberată este tratată mai mult ca o afacere: mai multe lucruri pot fi deduse din venit și mai multe obligații vin odată cu ea.

Ce merge de obicei prost

• Nimic notat la primire. Cea mai scumpă greșeală, pentru că al doilea eveniment nu poate fi calculat fără primul, iar până atunci prețurile sunt deja istorie.
• Un singur preț pentru tot anul. Comod, greșit și vizibil greșit.
• Se declară doar vânzarea. Venitul la primire este un eveniment separat și nu dispare pentru că nu ați vândut.
• Monede minate și monede personale în același wallet. Descâlcirea, ani mai târziu, a provenienței fiecărei monede este exact situația despre care avertizează toți cei care dau sfaturi aici. Folosiți de la început un wallet sau un cont separat pentru mining.
• Deduceri fără nimic în spate. Electricitatea și hardware-ul sunt adesea deductibile într-o formă sau alta, dar doar dacă aveți ce arăta, motiv pentru care contorul merită efortul.
• Presupunerea că ce e mic e scutit. Pragurile există în multe locuri, dar de obicei privesc obligația de a depune declarația, nu faptul că venitul a contat sau nu.

Singura recomandare

Puneți evidențele la punct acum și cereți cuiva calificat din țara dumneavoastră să vă spună ce înseamnă ele. Evidențele sunt partea pe care doar dumneavoastră o puteți produce, nu costă aproape nimic cât timp plățile sosesc, iar orice profesionist pe care l-ați angaja va începe prin a vă cere exact lista de mai sus.