VarDiff și dificultatea statică a share-urilor
Cum ajustează pool-ul automat dificultatea share-urilor, de ce câștigurile nu se schimbă odată cu ea și cazurile rare în care fixați o valoare.
Ce face vardiff
Dificultatea share-urilor decide cât de greu de găsit este un singur share. Dificultatea variabilă a pool-ului (vardiff) urmărește cât de repede trimite rig-ul și reajustează dificultatea până când share-urile sosesc într-un ritm țintă constant: un rig mare primește share-uri mai grele, un rig mic mai ușoare. CÂȘTIGURILE nu se schimbă în niciun caz, pentru că un share mai greu contează proporțional mai mult; se schimbă doar ritmul trimiterilor.
De ce contează un ritm constant
O dificultate prea ușoară inundă pool-ul și conexiunea dumneavoastră cu share-uri minuscule; o dificultate prea grea înseamnă share-uri atât de rare încât hashrate-ul din dashboard oscilează puternic, iar o repornire irosește mai multă muncă aflată pe drum. Ritmul țintă este punctul de echilibru și, pentru aproape toată lumea, vardiff îl găsește mai bine decât un număr ales de mână.
Când ajută o dificultate statică
Fixarea unei dificultăți (acolo unde pool-ul o permite, prin port sau printr-un sufix la login) este utilă în câteva cazuri reale: configurații cu proxy care adună mulți workeri mici, putere din piețe de închiriere care se comportă prost în timpul pașilor de reajustare și benchmark-uri în care vreți ca numărul de share-uri să fie comparabil între rulări. Dacă nu vă aflați în niciunul dintre aceste cazuri, lăsați vardiff activ.
Când dificultatea statică dăunează
O dificultate fixă mult sub nivelul natural al rig-ului irosește lățime de bandă și capacitate a pool-ului fără niciun câștig în plus; mult peste el, statisticile devin zgomotoase și converg lent. Dacă fixați totuși o valoare, porniți de la dificultatea la care s-a stabilizat vardiff (vizibilă în consola minerului), nu de la o presupunere.